Dictionar

limes

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. limes)

1. dispozitiv de apărare construit de-a lungul granițelor Imperiului Roman, alcătuit dintr-un zid continuu de piatră sau val de pământ.
 

mesa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. mesa)

1. platou înalt, înconjurat de abrupturi.
2. podiș bazaltic provenit din lava acumulată inițial în văi largi, sau în depresiuni.
 

mesă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. messa, fr. messe, germ. Messe)

1. sacrificiu al corpului și sângelui lui Cristos, conceput de teologia catolică și ortodoxă ca reînnoit de preot în altar; liturghie.
 

meșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mèche)

1. șuviță de păr.
2. adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau al actriței atunci când e nevoie.
3. fâșie de tifon introdusă într-o rană adâncă pentru drenaj.
 

mesager, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. messager, it. messaggero)

1. purtător al unui mesaj; sol.
2. fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism.
 

mesagerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. messagerie, it. messaggeria)

1. sistem de transport rapid al mărfurilor, cu trenul, în vagoane speciale, cu vaporul sau autocamionul.
2. oficiu de expediere a pachetelor, a mărfurilor.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

acetobutirat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acétobutyrate)

1. (chimie) un amestec de acetat și butirat.
2. (chimie) ~ de celuloză = ester mixt al celulozei, la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor etc.
 

acetoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic și anhidridă acetică.
 

aduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adducte)

1. amestec cristalin în care o substanță este înglobată în altă substanță.
 

aerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérateur)

1. aparat pentru aerație.
2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare.
 

afabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affabilité, lat. affabilitas)

1. însușirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.
2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.
3. (antonim) acrimonie.