hidromecanizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hidromécanisation)

1. procedeu de excavare a pământului cu ajutorul hidromonitoarelor.

motomecanizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. motomécaniser)

1. mecanizare cu ajutorul motoarelor.

silvomecanizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (silvo- + mecanizare)

1. tehnica exploatării pădurilor cu mijloace mecanice.

hidroelevator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydro-élevator)

1. dispozitiv pentru înlăturarea noroiului în lucrări de hidromecanizare; elevator hidraulic.

mașină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. machine, germ. Maschine)

1. sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; (prin restr.) dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, (pop.) mașinărie.
2. nume dat unor sisteme tehnice puse în mișcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil.
3. orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util.
4. vehicul cu motor utilizat pentru transportul unui număr mic de persoane sau pentru transportul unui volum mic de obiecte; autovehicul, automobil, auto.
5. ~ de serviciu = vehicul pus la dispoziția unei persoane de către o companie publică sau privată, ca parte a activității sale profesionale.
6. ~ personală = vehicul deținut de o persoană fizică și care îl folosește pentru uz personal.
7. ~-capcană = mașină cu încărcătură explozivă care este acționată prin telecomandă sau printr-un ceas special, folosită în atentate teroriste.
8. ~-agricolă = mașină folosită în agricultură.
9. ~-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice.
10. ~ de calcul (sau de calculat) = mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operațiilor de calcul și de prelucrare a informației, care poate fi acționat manual, electric sau electronic.
11. (fig.) ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil).
12. epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice.

motomecanizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. motomécaniser)

1. mecanizare cu ajutorul motoarelor.