Parte de vorbire: s.
Origine: (it. melisma, fr. mélisme)
1. ornament în muzica vocală cuprinzând pe o singură silabă mai multe sunete alăturate unui sunet principal; înfloritură melodică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mélismatique)
1. adj. (muz.; despre compoziţii) cu melisme, de coloratură.
2. s. f. totalitatea ornamentelor într-o compoziţie; arta de a compune cu melisme.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. concentus, cf. lat. concentus „cânt însoțitor”)
1. melodie corală liturgică la unison, melismatică, care se opune recitării solo.
2. stil de muzică bisericească care pune accent pe armonie, în opoziție cu accentus, care pune accent pe cuvântul vorbit.