Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mentalité)
1. fel propriu de a gândi al unui individ, al unei colectivităţi, al unei epoci; stare de spirit, conduită.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. monumentalité)
1. însușirea de a fi monumental; grandoare, măreție; monumentalism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sentimentalité)
2. caracter, fel de a fi al unei persoane sentimentale; predispoziție spre exagerarea sentimentelor.
3. reacție afectivă specifică a unei persoane față de realitățile vieții.
4. caracter foarte sau prea sentimental al unei scrieri, al unei opere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baroque, it. barocco)
1. stil ~ (şi s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârşitul Renaşterii şi mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea şi monumentalitatea formelor, ornamentaţia excesivă, inventivitatea şi fantezia exprimării.
2. stil de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. conservatisme)
1. filosofie sau ideologie politică care pledează pentru statu-quoul social, cultural și religios; conservatorism.
2. mentalitate conservatoare, atașament față de tradiții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. /style/ Empire)
1. stil ~ = stil din timpul lui Napoleon I, caracterizat în arhitectură prin monumentalitate şi somptuozitate, iar în artele decorative printr-o îmbinare a motivelor mitologice cu acelea ale emblemelor militare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. infantilità)
1. caracterul unei persoane adulte care manifestă atitudini, mentalitate infantilă, sau chiar naivitate excesivă, imaturitate et cetera; infantilism.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. infantiliser)
1. a menţine la un adult o mentalitate infantilă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. monumentalisme)
1. stil caracterizat printr-un aspect monumental; monumentalitate.