Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. mentor, germ. Mentor)
1. preceptor, educator; îndrumător.
2. plantă pe care se altoieşte o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éducateur, lat. educator)
1. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în şcoli); mentor, preceptor.
2. s. f. persoană care se ocupă cu educaţia copiilor preşcolari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. guru)
1. preceptor religios la brahmani.
2. mentor spiritual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. Silène, lat. Silenus)
1. (mit.) mentorul lui Dionysos, simbol al beţivilor.