Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. millénaire, lat. millenarius)
1. care datează de o mie (sau de mii) de ani.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. millénarisme)
1. credința într-o domnie pământească mesianică care ar trebui să dureze o mie de ani și care ar trebui să înceapă la sfârșitul lumii; chiliasm.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. millénariste)
1. I. referitor la milenarism, credința că Mesia va domni pe pământ o mie de ani înainte de judecata finală.
2. II. adept al milenarismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiliasme)
1. credinţă mistică într-o împărăţie de o mie de ani a lui Cristos pe pământ, asociată uneori cu idei egalitarist-utopice; milenarism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. millénariste)
1. I. referitor la milenarism, credința că Mesia va domni pe pământ o mie de ani înainte de judecata finală.
2. II. adept al milenarismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. multimillénaire)
1. care datează de mai multe milenii; plurimilenar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pluri- + milenar, cf. fr. plurimillénaire)
1. care durează câteva milenii; care datează de mai multe milenii; multimilenar.