Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. mineralog, germ. Mineralog)
1. specialist în mineralogie, știință care se ocupă cu studiul complex al mineralelor; (înv.) mineralist, (înv.) mineralizator, (înv.) mineralogist.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (rus. минералогический)
1. care se referă la mineralogie; mineralogic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. minéralogique)
1. care aparține mineralelor; care se referă la minerale.
2. care se referă la mineralogie; (înv.) mineraloghicesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. minéralogie, germ. Mineralogie)
1. ştiinţă care studiază mineralele ce intră în constituţia globului terestru.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. акерманит [ɐkʲɪrmɐˈnʲit])
1. (mineralogie) silicat de calciu şi de magneziu natural.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibolique)
1. (filozofie) care este ambiguu, care poate fi interpretat în două moduri diferite.
2. (mineralogie) legat de amfiboli; care conține amfiboli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amiante)
1. (mineralogie) silicat natural hidratat de calciu și magneziu, cu contextură fibroasă, filtrantă și ignifugă; azbest.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiantifère)
1. (mineralogie) care conține amiantă (varietate de azbest).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. argyrite)
1. (mineralogie) sulfură naturală de argint cristalizată; argentit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cérifère)
1. (mineralogie) care conține ceriu.