Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. mini)
1. inv., s. n. (fustă, palton etc.) scurt, până deasupra genunchiului.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr., engl. mini-, cf. lat. mini/mum/, it. mini/atura/)
1. „minim, foarte mic, în miniatură”.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. miniare)
1. a ilustra cu miniaturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + aparat)
1. aparat de mici proporţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (miniaparat)
1. aparatură de dimensiuni reduse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + aragaz)
1. aragaz de proporţii reduse (de voiaj).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. amministrabile)
1. care poate fi administrat, gestionat, controlat.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)
1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administraţie.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. administrateur, lat. administrator)
1. conducător al unui serviciu de administraţie; intendent.
2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administraţie al unei societăţi să conducă societatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Advent, lat. adventus)
1. (la catolici) perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului.
2. fiecare din cele patru duminici care preced Crăciunul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aerarium)
1. tezaurul public şi administraţia banilor publici în vechea Romă.