Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. confort)
1. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare.
2. (franțuzism înv.) fotoliu capitonat în întregime.
3. (psihologie) zonă de ~ = situație în care o persoană se simte confortabil, relaxat.
4. (antonime) disconfort, inconfort, incomoditate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. incommodité)
1. stare de jenă, de disconfort fizic sau moral, cauzat de ceva care obosește, care enervează.
2. lipsă de comoditate; situație incomodă; caracter incomod.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. légèreté)
1. caracterul a ceea ce este lejer; uşurinţă, comoditate.
Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (îndemână + -os)
1. care se află la îndemână; accesibil; prielnic.
2. care prezintă comoditate; comod.
3. (var.) îndemănos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. incomoda)
1. acțiunea de a incomoda și rezultatul ei.
2. tulburare a liniștii cuiva; (rar) incomoditate, (înv.) incomodație.
3. supărare a cuiva; (rar) incomoditate.