monogamie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Monogamie, fr. monogamie)
Etimologie: (germ. Monogamie, fr. monogamie)
1. formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie are o singură soție, respectiv un singur soț.
2. conviețuire a unui mascul cu o singură femelă.
3. stare a unei flori sau plante monogame.