Dictionar

Rezultate secundare (Motivat):

Motivaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. motivation)

1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare.

2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ.


Motivaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. motivationnel, engl. motivational)

1. care serveşte de motivaţie.


Motivatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. motivatoire)

1. care serveşte pentru a motiva.


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Anxios, -oasă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. anxieux)

1. (cel) care suferă de anxietate, care simte anxietate.

2. (persoană) care își face griji (sau temeri) nemotivate; (om) neliniștit, îngrijorat.


Astenofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. asthenophobia)

1. teamă excesivă şi nemotivată de oboseală; frică morbidă de oboseală.


Biocentrism

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + centrism)

1. concepţie care abordează de pe o poziţie fiziologică motivaţia unui comportament psihic.


Conaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conation)

1. ansamblu de procese psihice apărute ca o consecinţă a acţiunii.

2. (filosofie) motivație, voință, impuls care determină un act, un efort oarecare.


Demotivat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démotivé)

1. califică un cuvânt ale cărui elemente și-au pierdut sensul.

2. care a pierdut orice motivație.