Dictionar

Amuțeală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amuți + -eală)

1. stare de muțenie; amuțire, amuțitură.


Amuțitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amuți + -tură)

1. stare de muțenie; amuțeală.