comultiplu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (co- + multiplu)

1. (mat.) multiplu al mai multor numere întregi date.

multiplu, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. multiple)

1. adj. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt număr; în care se cuprinde de un număr exact de ori un alt număr.
2. numeros, felurit.
3. s. m. număr întreg divizibil cu un alt număr întreg dat.
4. fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea fundamentală a unui sistem de măsuri de greutăți.

submultiplu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-multiple)

1. mărime care intră de un număr exact de ori într-o mărime de aceeaşi natură.
2. fiecare dintre subdiviziunile unităţilor în sistemul de măsuri şi greutăţi.

aneuploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aneuploïde, engl. aneuploid)

1. (genetică) (despre organisme) al cărui număr de cromozomi nu este un multiplu al numărului haploid al speciei; care prezintă aneuploidie.
2. (antonim) euploid.

aneuploidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aneuploïdie)

1. (genetică) stare a unui organism, organ, țesut sau celulă, având un număr de cromozomi care nu este un multiplu al numărului haploid (≠ 2n) al speciei (nu are numărul normal de cromozomi); heteroploidie.

armonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)

1. bazat pe principiile armoniei; armonios.
2. sunete ~ce (şi s. f.) = sunete de diferite înălţimi, a căror frecvenţă reprezintă un multiplu întreg al unei frecvenţe fundamentale; oscilaţie ~ă = oscilaţie a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în acelaşi raport.

climateric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. climatérique)

1. referitor la climă; care aparține climei; climatic.
2. (despre staţiuni) cu climă potrivită pentru tratarea anumitor boli.
3. (antic.) an ~ = an al vieții umane, multiplu de 7 sau 9, considerat greu de traversat sau critic.
4. (antic.) marele ~ = al 63-lea an, considerat anul cel mai critic din viață.

comultiplu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (co- + multiplu)

1. (mat.) multiplu al mai multor numere întregi date.

comun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commun, lat. communis)

1. adj. care aparţine mai multora sau tuturor; care interesează pe mai mulţi sau pe toţi; obştesc.
2. (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generală; substantiv ~ = substantiv care serveşte la indicarea obiectelor de acelaşi fel; factor ~ = număr cu care se înmulţesc toţi termenii unei sume; divizor ~ = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu ~ = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor ~ = numitor care aparţine mai multor fracţii.
3. a face cauză ~ă cu cineva = a fi de partea cuiva.
4. obişnuit, normal, frecvent.
5. loc ~ = idee, lucru ştiut de toată lumea; banalitate.
6. mediocru, banal, de rând.
7. s. n. ceea ce aparţine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obşteşti.
8. în ~ = laolaltă, împreună.
9. a ieşi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobişnuit.