Parte de vorbire: s.
Origine: (it. mura)
1. (mar.) parâmă care fixează colţul de vânt al unei vele (la velierele mari).
2. parâmă care întinde spre pupă colţul de jos al velei.
3. ~ la tribord (sau la babord) = poziţie a unui velier care primeşte vântul din tribord (babord).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armure)
1. îmbrăcăminte de protecţie din plăci de metal şi zale, la războinicii medievali.
2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei ţesături.
3. (muz.) totalitatea sunetelor de alteraţie la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bromure)
1. sare a acidului bromhidric.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. marmor, it. marmore)
1. rocă calcaroasă cristalină, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată mai ales la lucrări de sculptură și în arhitectură.
2. bucată de marmură prelucrată (statuie, element de arhitectură etc.).
3. (expr.) a rămâne de ~ = a rămâne împietrit, încremenit de spaimă, de uimire etc.; a înmărmuri.
4. (expr.) a fi de ~ sau a fi rece ca o ~ (sau ca ~a) = a fi insensibil, a nu se tulbura de nimic, a rămâne rece la toate.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. murabit)
1. musulman pios venerat ca sfânt în timpul vieții sau după moartea sa; marabu.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN mural; rupestral; rupestrine; growing on walls
4. DE mauerbewohnend; auf Mauern
5. RU стенной; мурaлный; нa стенaх
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mural, lat. muralis)
1. aplicat, fixat pe un perete.
2. pictură ~ă = pictură executată pe zid.
3. (despre plante) care creşte pe ziduri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. acipenser, sturion + -cultura)
1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor; sturionicultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrolithe)
1. statuie cu extremităţile din piatră sau marmură, iar corpul din alt material.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinobiologie)
1. ramură a biologiei care studiază acţiunea şi efectele radiaţiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiaţiilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acoustique)
1. adj. referitor la acustică.
2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura şi proprietăţile sunetelor.
3. disciplină muzicală care studiază sunetele şi legile perceperii lor.
4. calitate a audiţiei sunetelor într-o încăpere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhésion, lat. adhaesio)
1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobiologie)
1. ramură a biologiei care studiază microorganismele din aer.