erou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héros, lat. heros)

1. (ant.) personaj mitologic născut dintr-un muritor și o divinitate, înzestrat cu puteri supraomenești și despre care se povesteau fapte mărețe; semizeu.
2. (p. ext.) denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte mărețe.
3. persoană vestită prin forța, vitejia și biruințele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale mărețe.
4. ostaș căzut pe câmpul de luptă.
5. persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu.
6. personaj principal al unei întâmplări.
7. (în trecut) erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă distincție acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o muncă de valoare excepțională pentru societate; persoană care a primit acest titlu.

imortal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. immortalis, fr. immortel)

1. nemuritor, nepieritor.

imortalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. immortalité)

1. calitatea, starea a ceea ce este nemuritor, a ceea ce nu este supus morții; nemurire.
2. calitatea, starea a ceea ce durează sau pare să reziste neschimbat pentru o perioadă foarte lungă de timp.
3. calitatea a ceea ce supraviețuiește mult timp în memorie.

imortaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. immortaliser)

1. a face ca cineva sau ceva să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor.

imperisabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impérissable)

1. neperisabil; nemuritor, veșnic.

nectar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. nectar, gr. nektar, germ. Nektar)

1. (mit. gr.) băutură a zeilor, despre care se credea că face nemuritor pe cel care o gustă.
2. suc dulce secretat de unele glande ale florilor.
3. (fig.) băutură fermentată; licoare.