Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mutuel)
1. reciproc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mutualisme)
1. sistem de solidaritate și de ajutor reciproc.
2. sistem social bazat pe mutualitate.
3. (biol.) conviețuire a mai multor organisme de specii diferite; simbioză.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mutualiste)
1. I. referitor la mutualism.
2. care se bazează pe reciprocitate, mutualitate.
3. II. adept al mutualismului.
4. membru al unei societăţi de ajutor reciproc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutualité)
1. caracter mutual; reciprocitate.
Parte de vorbire: adv. (rar)
Origine: (fr. mutuellement)
1. în mod mutual; reciproc, (înv.) reciprocamente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interférence)
1. întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc.
2. suprapunere a efectelor a două mișcări vibratorii provenind din surse diferite.
3. (genet.) probabilitate mai redusă de crossing-over în vecinătatea unuia anterior realizat.
4. influența mutuală a sondelor prin care se exploatează același zăcământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. interrelation)
1. relaţie mutuală, reciprocă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mutualisme)
1. sistem de solidaritate și de ajutor reciproc.
2. sistem social bazat pe mutualitate.
3. (biol.) conviețuire a mai multor organisme de specii diferite; simbioză.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mutualiste)
1. I. referitor la mutualism.
2. care se bazează pe reciprocitate, mutualitate.
3. II. adept al mutualismului.
4. membru al unei societăţi de ajutor reciproc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutualité)
1. caracter mutual; reciprocitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réciproque, lat. reciprocus)
1. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acționează unul asupra celuilalt.
2. (mat.) ecuație ~ă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia; teoremă ~ă (și s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți ~e = judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers; reflexiv ~ = reflexiv care arată că acțiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuilalt.
3. (despre convenții, obligații) care angajează în egală măsură părțile contractante; mutual.