Dictionar

Năiemnic

Parte de vorbire: s.m. (înv., reg.)
Origine: (slavon. наиємьникъ)

1. persoană care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă; angajat, (înv., pop.) năimit.

2. (var.) naiemnic, năimnic.

Năiemnic

Parte de vorbire: s.m. (înv., reg.)
Origine: (slavon. наиємьникъ)

1. persoană care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă; angajat, (înv., pop.) năimit.

2. (var.) naiemnic, năimnic.