Dictionar

nafta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. naphta)

1. esență nerafinată, ușoară sau grea, materie primă la cracarea hidrocarburilor; (impr.) petrol brut, țiței.
 

naftalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. naphtaline)

1. hidrocarbură aromatică, cristalizată, cu miros caracteristic pătrunzător, prin distilarea gudroanelor de cărbune.
 

clornaftalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlornaphtaline)

1. substanță obținută prin clorurarea naftalinei.
 

etilfluid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éthylfluide)

1. amestec de tetractil de plumb cu bromură de metil și naftalină clorurată, folosită pentru îmbunătățirea calităților antidetonante ale benzinei.
 

naftol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. naphtol)

1. compus organic derivat din naftalină, folosit în industria coloranților, în farmaceutică etc.
 

tetralină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tétraline)

1. lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., prin hidrogenarea catalitică a naftalinei, dizolvant în industria chimică.