Rezultate secundare (Nap):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hanap)
1. cupă de lemn, de alabastru etc. în evul mediu, pentru băut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. napalm)
1. amestec incendiar, obţinut prin gelificarea combustibililor lichizi cu săruri de aluminiu, polimeri sintetici, cauciuc şi alte materiale solubile, folosit în bombele incendiare, aruncătoare de flăcări etc.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. napus „nap”)
1. „nap”.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT napiformis; napaceus; napinus; rapaceus
2. FR napiforme; napacé; rapiforme
3. EN napiform; napaceous; rapaceous; turnip-shaped
4. DE rübenförmig
5. RU репчaтый; реповидный; репообрaзный
6. HU répa alakú, kúp alakú, retek alakú
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. napiforme)
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (năplăi + -eală)
1. căldură foarte mare, zăpușeală; zăduf.
2. febră cauzată de căldură sau de boală; fierbințeală.
3. (var.) năploială.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anapestique)
1. (despre versuri) format din anapeşti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anconé)
1. (muşchi) extensor al antebraţului, înapoia cotului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anizodactil + -ie)
1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anorexie, gr. anorexia)
1. pierdere a poftei de mâncare; inapetenţă.
2. ~ mintală = repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antéversion)
1. (med.) îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ; înclinarea înainte a axului vertical al unui organ.
2. ~ femurală = afecțiune în care colul femural se înclină înainte față de restul femurului.
3. ~ a uterului = înclinarea axei verticale a uterului, al cărui fund este înclinat înainte și colul uterin ridicat înapoi.
5. (antonime) retroversie, retroversiune.