nefrit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néphrite)

1. silicat natural de magneziu, calciu și fier, compact, verzui, piatră semiprețioasă.

nefrită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néphrite)

1. inflamație a rinichilor.

nefritic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., s.m.f.; II. adj., s.n.  
Etimologie: (fr. néphrétique, lat. nephriticus)

1. I. (suferind) de rinichi; renal.
2. II. (medicament) folosit în bolile de rinichi; nefretic.

cilindru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cylindre, lat. cylindrus)

1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.
2. corp în formă de sul.
3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = țesut central din structura internă a rădăcinii și a tulpinii plantelor vasculare.
4. piesă în formă de tub din componența unui motor în care se deplasează pistonul.
5. piesă grea a unei mașini, care se rotește în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valț o ~ compresor = tăvălug.
6. s. n. joben.

glomerulonefrită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glomérulonéphrite)

1. nefrită în care predomină leziunile glomerulelor.

glomeruloscleroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glomérulosclérose)

1. nefrită caracterizată prin scleroza glomerulelor.

nefretic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. néphrétique)

1. (med.) care aparține rinichilor; folosit în bolile de rinichi; nefritic, renal.
2. (med.) colică ~ă = durere ascuțită cauzată de o piatră care blochează ureterul.

perinefrită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. périnéphrite)

1. inflamație a țesutului perinefritic.

pionefrită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyonéphrite)

1. nefrită purulentă.