nesățios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + sățios)

1. care nu se (mai) satură; care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; neîndestulat.
2. care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; (prin ext.) lacom.
3. (despre mâncare) care nu satură.
4. (fig.) care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; (prin ext.) mistuitor, devorant.
5. (var.) (înv.) nesițios, (reg.) năsățios, (reg.) nesățos, (reg.) nisățos.

nesătul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + sătul)

1. care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând, nesăturat.
2. (fig.) care nu se satură cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesățios.

nesaturat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. non-saturé)

1. (despre un sistem fizico-chimic) care conține unul dintre componenți într-o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație.
2. (despre combinații chimice organice) cu legături duble sau triple în moleculă.

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.

adiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. addition, lat. additio)

1. adăugare.
2. (chim.) reacție de ~ = reacție prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată.
3. (mat.) adunare.

alchenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alkène, germ. Alkena)

1. hidrocarbură ciclică nesaturată; olefină.

alchină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alkine)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.

alenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alléne)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă.

avid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. avide, lat. avidus)

1. pasionat, doritor de ceva.
2. lacom, nesățios.