Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. nocturne, lat. nocturnus)
1. adj. care se face, se petrece noaptea.
2. (despre păsări, animale) de noapte.
3. (despre flori) care nu se deschide decât noaptea.
4. s. f. compoziție muzicală cu caracter liric, melancolic, meditativ, frecventă în sec. XVIII și XIX.
5. în ~ = (cu privire la desfășurarea competițiilor sportive) în timpul nopții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. caprimulgus, it. caprimulgo)
1. pasăre arboricolă nocturnă şi crepusculară, insectivoră, cu capul lat şi corpul turtit, cu ochi mari, globuloşi, adaptaţi pentru întuneric şi cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prăzii din zbor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. colugo)
1. animal arboricol, erbivor, nocturn, din pădurile Indoneziei, cu o membrană care uneşte membrele cu capul şi coada, permiţând să planeze ca o paraşută, de la un arbore la altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryptie)
1. (ant.) probă de iniţiere cu care se încheia educaţia spartană.
2. expediţie nocturnă de asasinare în masă a iloţilor, care însoţea această probă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. domicilium, fr. domicile)
1. loc, casă unde cineva locuieşte în mod stabil.
2. (astrol.) tron1(3) nocturn al unei planete.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exonirose)
1. (med.) ejaculare nocturnă cauzată de un vis erotic; poluţie nocturnă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galéopithèque)
1. mamifer insectivor nocturn din sud-estul Asiei, de mărimea unor pisici, care poate plana datorită unei membrane laterale dintre membre şi coadă.