Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. norvégien)
2. (s. f.) limbă germanică vorbită de norvegieni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Krone)
1. unitatea monetară în Cehia, Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (norv. halling)
1. dans popular norvegian, cu tempo viu, care se execută mai ales de bărbaţi; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. landsmal)
1. limbă literară norvegiană modernă, având structură gramaticală şi fond principal danez.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. langoustine)
1. specie de homar din Norvegia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. norvégien)
2. (s. f.) limbă germanică vorbită de norvegieni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. öre)
1. monedă divizionară în Danemarca, Norvegia şi Suedia, a suta parte dintr-o coroană.