Dictionar

Rezultate secundare (Obşte):

Obstetric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obstétrique)

1. adj. referitor la obstetrică; obstetrical.

2. s. f. ramură a medicinei care se ocupă de fiziologia şi patologia sarcinii şi cu asistenţa naşterii.


Obstetrical, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obstétrical)

1. (med.) legat de sarcină și naștere; obstetric.


Obstetrician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. obstétricien)

1. medic specialist în obstetrică, ramură a medicinei dedicată sarcinii și nașterii; mamoş.


Obșteviețuielnic, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (obște + viețuielnic)

1. (despre mănăstiri) în care se trăiește în comun.


Autoimpunere

Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. samooblojenie)

1. contribuţie în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obştesc.


Baziotrib

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. basiotribe)

1. instrument obstetrical folosit în bazi-otripsie.


Birou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

1. masă de scris, cu sertare.

2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.

3. serviciu public unde lucrează funcţionari, specialişti etc.

4. organ executiv şi conducător al activităţii curente a unei organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice, internaţionale, al unui organ administrativ.

5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat conducă adunarea respectivă.

6. reunire a preşedintelui, a vicepreşedinţilor şi a secretarilor unei adunări legiuitoare.


Chiuretă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curette)

1. instrument chirurgical în formă de lingură tăioasă, în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc.


Colectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collectif, lat. collectivus)

1. adj. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate.

2. substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeşte o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix ~ - sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral ~ = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp şi spaţiu.

3. care aparţine tuturor; comun, obştesc, social.

4. s. n. grup de oameni care lucrează în acelaşi loc de producţie, cu interese şi concepţii comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică.


Comisie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commission, rus. komissiia)

1. colectiv însărcinat cu hotărârea unor imperative sociale sau pentru supravegherea unor activităţi ori evenimente.

2. ~ de judecată = organ obştesc de influenţare şi jurisdicţie.

3. organism internaţional sau organ al unei organizaţii internaţionale.