Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (flocoșea + -iță)
1. (bot.) plantă erbacee din familia gramineelor, acoperită cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau roșietice; flocoșică (Holcus lanatus).
Parte de vorbire: I. vb. intr. (Oltenia); II. vb. intr., refl. (Muntenia)
Origine: (nesigură, cf. ponc)
1. I. a sta de veghe dormitând.
2. II. a (se) mocoși; a (se) trudi.
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (poncăi + -eală)
1. lucrare anevoioasă, greoaie; (reg.) poncăit, (reg.) poncăitură.
2. activitate care se desfășoară încet și fără spor; pierdere de vreme; mocoșeală, mocoșire.
Parte de vorbire: I. adj. (Muntenia), II. s.n. (regional)
Origine: (poncăi)
1. I. care se mișcă cu greutate.
2. care lucrează încet, fără spor; mocăit, mocoșit, moșmondit.
4. II. lucrare anevoioasă, greoaie; (reg.) poncăială.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (moșmondi)
1. (despre lucruri) făcut la nimereală, pe dibuite, fără pricepere, fără îndemânare.
2. (și subst.) (persoană) care lucrează încet, fără spor; mocăit, mocoșit.
3. (var.) moșmândit.