Omniscient, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. omniscient, lat. omnisciens)

1. care știe tot, sau pare să știe tot; atotştiutor.

2. (substantivat) Dumnezeu.

---

Omniscienţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. omniscience, lat. omniscientia)

1. însuşirea de a fi omniscient.

---

Omniscienţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. omniscience, lat. omniscientia)

1. însuşirea de a fi omniscient.

---

Atotcunoscător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (atot- + cunoscător)

1. care cunoaște totul; omniscient.

---

Atotștiutor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (atot- + știutor, după fr. omniscient)

1. care știe tot; care știe foarte mult; omniscient.

2. (var.) atoateștiutor, (înv.) atotștiitor, (înv.) atotștiutoriu.

---