Dictionar

opal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opale, germ. Opal, lat. opalus)

1. varietate amorfă de cuarț, de diferite culori, piatră semiprețioasă.
2. țesătură subțire și străvezie de bumbac, din care se fac bluze, cămăși etc.
 

copal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. copal)

1. rășină naturală transparentă, de culoare galbenă, din descompunerea în pământ a arborilor rășinoși fosili sau din diverse plante tropicale, folosit la prepararea lacurilor.
 

nopal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it., sp. nopal)

1. plantă ornamentală erbacee cu frunze cărnoase și flori roșii, originară din America.
 

opalcă

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (ucr. опалка)

1. sac în care se dă nutreț cailor.
2. (var.) (reg.) palcă.
 

opalescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. opalescent)

1. cu reflexe asemănătoare celor ale opalului; opalin.
 

opalescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opalescence)

1. calitatea de a fi opalescent.
2. (pict.) descompunere a luminii albe, care lasă să treacă tonurile calde și le reflectă pe cele reci, opacitatea devenind astfel semitransparentă.
 

opalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. opalin)

1. adj. opalescent.
2. s. f. sticlă opală, lăptoasă, devitrificată.
3. vas, cupă etc. din sticlă care imită opalul.
 

arhidiecezan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. archidiocésain)

1. care ține de o arhidieceză, privitor la o arhidieceză; care depinde de o arhiepiscopie, care aparține unei arhiepiscopii; arhiepiscopal, (var.) arhidiocezan.
 

bauxită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bauxite)

1. rocă sedimentară roșie-brună, bogată în silicați de aluminiu, opal, caolinit etc..
 

canonic 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canonico, lat. canonicus)

1. preot catolic din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale.
 

catedral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cathédral, lat. cathedralis)

1. care aparține scaunului episcopal al unei dieceze.
 

copalier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. copalier)

1. nume dat unor (specii de) arbori tropicali care produc rășina numita copal.
 

crosă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crosse)

1. baston curbat la un capăt, la jocurile de hochei, polo, golf.
2. cârjă episcopală.
3. patul puștii sau al pistolului.
4. formațiune anatomică vasculară (venă, arteră) îndoită în formă de arc; cârjă.