Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opératif)
1. adj. care acţionează repede; expeditiv, activ; eficace.
2. referitor la diverse operaţii.
3. s. m. cel care lucrează la contrainformaţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (operativ + -itate)
1. calitatea de a fi activ, expeditiv; eficacitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. armata)
1. totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste.
3. mare unitate operativă formată din mai multe unităţi de arme întrunite.
4. (fig.) mare colectivitate de oameni; mulţime, ceată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kolhoz)
1. cooperativă agricolă de producţie în fosta U.R.S.S.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-coup)
1. ripostă ofensivă în cadrul apărării, executată de o mare unitate operativă pentru a distruge forţele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coopérativiser)
1. a uni în cooperative pe micii producători.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coopérateur)
1. (membru) al unei cooperative.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coopération)
1. cooperare.
2. formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun, cu mijloace de producţie proprii, la acelaşi proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele.
3. sistemul cooperativelor dintr-un anumit domeniu de activitate.