Dictionar

orgasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orgasme)

1. momentul culminant al excitației sexuale.
2. (fig.) agitație: frenezie.
 

orgasmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orgasmique)

1. referitor la orgasm, apogeul plăcerii sexuale; orgastic.
 

anorgasmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. anorgasmy, fr. anorgasmie)

1. incapacitate de a realiza orgasmul; lipsa orgasmului în timpul actului sexual.
 

aspermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aspermie)

1. (med.) lipsă de ejaculare după orgasm; lipsă a seminței (la om, la animale și la plante).
 

frigiditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. frigidité, lat. frigiditas)

1. caracter frigid.
2. indiferență sau aversiune, la femei, față de raportul sexual; incapacitate de a obține orgasmul.
3. starea a ceea ce este rece (ex. frigiditatea unui cadavru, frigiditatea marmurei).
 

juisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. jouir)

1. a se bucura, a profita de plăcerile vieții.
2. a simți plăcerea maximă a actului sexual, a avea orgasm.
 

masturbație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. masturbation, lat. masturbatio)

1. acțiunea de a se masturba și rezultatul ei; masturbare.
2. provocare a orgasmului prin autoexcitația organelor sexuale; onanie, chiromanie.
3. practică sexuală constând în atingerea și mângâierea organelor genitale ale unui partener pentru a oferi plăcere, orgasm.
4. ~ psihică = obținerea satisfacției sexuale prin simpla exacerbare imaginativă.
 

onanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. onanisme)

1. ansamblu de practici, în special autoerotice, utilizate pentru a atinge orgasmul în afara coitului normal.
2. masturbație, onanie.