Dictionar

ostraciza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ostraciser)

1. a alunga (pe cineva) din viața publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta.
 

ostracism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ostracisme)

1. (în Grecia antică) îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică.
2. (fig.) proscriere; ostracizare.
 

ostracon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. ostrakon)

1. (ant.) nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare.