Dictionar

Rezultate secundare (Otaj):

Agiotaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agiotage)

1. faptul de a agiota; speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil.

2. (var.) (înv.) agiotagiu.


Balotaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballottage)

1. situaţie care se creează atunci când nici unul dintre candidaţii la o alegere n-a obţinut numărul necesar de voturi pentru a fi ales.


Barbotaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbotage)

1. sistem de ungere a unui motor prin împroşcarea lubrifiantului pe suprafeţele de uns.

2. amestec de apă cu tărâţe la hrana animalelor.


Bizotaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biseautage)

1. acțiunea de a bizota, de a șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase et cetera; rezultat al acestei acțiuni; bizotare.


Cabotaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabotage)

1. navigaţie maritimă de-a lungul coastei între localităţi apropiate.


Canotaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canotage)

1. sport nautic cu ambarcaţii conduse cu rame.

2. ~ academic = sport nautic care se practică pe schifuri şi pe giguri.


Agiotor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. agioteur)

1. persoană care face agiotaj; agent de bursă.

2. bancher specializat în comerțul cu titluri publice la începutul secolului al XVIII-lea.


Cabota

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. caboter)

1. (marină) a naviga de-a lungul coastelor, din port în port, pentru transportul mărfurilor; a face cabotaj.


Cabotier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabotier)

1. navă de tonaj mic pentru cabotaj.


Canotier, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. canotier)

1. persoană care practică canotajul; canotor.


Canotor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. canoteur)

1. sportiv care practică canotajul; canotier.


Coloană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat susţină un antablament.

2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.

3. ~ vertebrală = şira spinării.

4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.

5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.

6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.

7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).

8. şir vertical de cifre.

9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.

10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.

11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.

12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.