Dictionar

Oxida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. oxyder)

1. a (se) combina cu oxigenul; a reacţiona cu alte substanţe, cedând electroni.

2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini.


Dezoxida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désoxyder)

1. a îndepărta oxigenul dintr-o substanţă; a dezoxigena.


Oxidabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oxydable)

1. care se poate oxida.


Oxidant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oxydant)

1. (substanţă) care poate provoca o oxidare.


Oxidaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oxydation)

1. oxidare.


Oxidativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. oxidativ)

1. care produce oxidare; care are proprietatea de a oxida.

2. (biol.) care influențează arderile din organism; oxidant.


Oxidază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oxydase)

1. enzimă în celulele vegetale şi animale, care catalizează reacţiile de oxidare a unei substanţe chimice.


Acetaldehidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.


Acetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)

1. de natura oţetului.

2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.


Acrilic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrylique)

1. acid ~ = acid etilic obţinut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înţepător.

2. (despre produse industriale sintetice) obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic.


Aditiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.

2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.

3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

4. II. lucru adăugat, completare, supliment.

5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.

6. (industria alimentară) produs destinat modifice gustul sau parfumul, prelungească conservarea.

7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.


Adrenalon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adrénalone)

1. produs intermediar de oxidare a adrenalinei, cu acţiune vasoconstrictoare.


Adrenocrom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adrénochrome)

1. produs de oxidare a adrenalinei, cu acţiune hemostatică şi tonifiantă asupra pereţilor vaselor sangvine.