Dictionar

Pămătuf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (slav. pometuhu)

1. mănunchi făcut din fire de păr, din fâșii de pânză etc. prinse de un mâner și având diferite întrebuințări (servind la bărbierit, la stropit, ca aprinzător et cetera).


Aspergiliform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspergilliforme)

1. (bot.) în formă de pămătuf.


ASPERGILI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. aspergillum „perie, pămătuf”)

1. „pămătuf”.


Aghizău

Parte de vorbire: s.n. (regional)
Origine: (necunoscută)

1. pămătuf de busuioc cu care se stropește cu agheasmă; sfeștoc.


PENICILI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. penicillus „smoc de păr, pensulă”)

1. „pămătuf, pensulă”.