Dictionar

legumă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. legumen)

1. plantă agricolă de la care se consumă în alimentație partea vegetală, sau fructele; zarzavat.
2. fruct uscat, cu mai multe semințe, dehiscent, cu două valve, la leguminoase; păstaie.
3. (spec.) om al cărui creier a fost golit și i s-au implantat anumite ordine pe care le execută ca un robot.
 

leguminiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. leguminiformis, fr. léguminiforme)

1. în formă de păstaie; păstăios.
 

leguminos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. légumineux, /II/ légumineuses)

1. adj. (despre plante) care are ca fruct o păstaie.
2. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, cu frunze alterne compuse și flori cu aspect de fluture, având ca fruct o păstaie; papilionacee.
 

lomentă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lomentum)

1. fruct-păstaie fragmentat prin gâtuiri, care la maturitate se dezarticulează, eliberând semințele.
 

silicvă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. silique, lat. siliqua)

1. fruct uscat, dehiscent, păstaie lungă, împărțită în două printr-un perete membranos pe care sunt așezate semințele.
 

stromb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. strombe, lat. strombus)

1. moluscă din mările tropicale, cu cochilia mare și groasă, care produce camee.
2. păstaie spiralată.