Rezultate secundare (Pacient):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. patient, germ. Patient, lat. patiens, it. paciente)
1. s. m. f. bolnav în tratamentul unui medic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. patientia, fr. patience, it. pacienza)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akathisie)
1. (med.) sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acoumétrie)
1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. analgésique)
1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.
2. stare ~ă = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.
3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anamneză + -ic)
1. referitor la anamneză, la istoricul medical al unui pacient; anamnestic.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anesthésiste)
1. medic specialist în anestezii; anesteziologist, anesteziolog.
2. medic specialist sau asistent medical specializat care se ocupă de narcoză, analgezie și monitorizarea pacienților care urmează să beneficieze de o intervenție chirurgicală sau de un examen invaziv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-analgésie)
1. metodă de analgezie generală prin care bolnavul îşi diminuează singur durerea, prin inhalaţia analgezicului; analgezie controlată de pacient.