Dictionar

Rezultate secundare (Pacient):

Pacient, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. patient, germ. Patient, lat. patiens, it. paciente)

1. s. m. f. bolnav în tratamentul unui medic.

2. adj. răbdător, îngăduitor.


Pacienţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. patientia, fr. patience, it. pacienza)

1. răbdare; îngăduinţă.


Acatizie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.

2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.


Acumetrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acoumétrie)

1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.


Analgezic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. analgésique)

1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.

2. stare = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.

3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.


Anamnezic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anamneză + -ic)

1. referitor la anamneză, la istoricul medical al unui pacient; anamnestic.


Anestezist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anesthésiste)

1. medic specialist în anestezii; anesteziologist, anesteziolog.

2. medic specialist sau asistent medical specializat care se ocupă de narcoză, analgezie și monitorizarea pacienților care urmează beneficieze de o intervenție chirurgicală sau de un examen invaziv.


Autoanalgezie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-analgésie)

1. metodă de analgezie generală prin care bolnavul îşi diminuează singur durerea, prin inhalaţia analgezicului; analgezie controlată de pacient.