Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma)
1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim.
2. principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii.
3. caz exemplar, model, prototip, situație ideală.
4. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt.
5. ansamblu de termeni, aparținând aceleiași clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paradigmatique)
1. adj. referitor la paradigmă; exemplar, model.
2. s. f. ansamblu de modele, de prototipuri ale unui fenomen etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. invariant, germ. Invariant)
1. adj. (mat.; despre o mărime, o expresie, o relație) care rămâne aceeași pentru un grup de transformări.
2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianță nulă.
3. s. m. mărime, expresie, relație, proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică ori matematică.
4. formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, prezintă atât diferențe de expresie, cât și de conținut.
5. (estet.) existența în toate domeniile artei, de-a lungul evoluției lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanență, imuabile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paradigmatique)
1. adj. referitor la paradigmă; exemplar, model.
2. s. f. ansamblu de modele, de prototipuri ale unui fenomen etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sélection, lat. selectio)
1. alegere de persoane sau lucruri după un anumit criteriu și cu un anumit scop; selecționare.
2. (lingv.) operație prin care sunt alese unități din axa paradigmatică.
3. (biol.) proces natural ori provocat care favorizează supraviețuirea sau înmulțirea preferențială a anumitor indivizi.
4. ~ naturală = supraviețuirea și continua evoluție a speciilor animale și vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu și dispariția celor mai puțin dotate; ~ artificială = metodă de ameliorare a speciilor animale și vegetale în selecționarea în vederea reproducției a indivizilor care întrunesc cele mai multe calități biologice.
5. (mat.) orice mulțime finită de elemente observate.
6. (stat.) parte selectată dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectivă.
7. operație de alegere efectuată de un selector telefonic pentru a asigura legătura între doi abonați ai unei centrale automate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. supplétif)
1. care completează; care servește ca supliment.
2. (gramatică) referitor la supletivism.
3. (despre forme gramaticale) care completează schema flexionară a unui cuvânt; care este capabil să completeze formele lipsă în paradigma verbelor sau a substantivelor defective.
4. (despre o normă legală) care se aplică în măsura în care părțile nu convin altfel, prin actele juridice pe care le încheie; interpretativ, facultativ.
5. (drept) care este folosit atunci când nu ne putem baza pe alt text.
6. (militărie) califică combatanții recrutați temporar pentru a suplimenta armata regulată.