parametru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. paramètre)

1. (mat.) literă într-o expresie sau ecuație care, considerată în calcule, constantă, poate lua diferite valori.
2. mărime proprie unui sistem fizic, tehnic, unui fenomen etc., o caracteristică constructivă sau funcțională.
3. ~ economic = unitate de măsură a aspectelor cantitative și calitative ale proceselor și fenomenelor economice.
4. (stat.) mărime măsurabilă care permite prezentarea mai simplă a caracteristicilor principale ale unui ansamblu statistic.
5. (inform.) simbol care desemnează datele preluate de către o procedură.
6. element constant într-un calcul, într-o operație intelectuală.

caracteristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caractéristique)

1. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva.
2. s. f. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc.
3. partea întreagă a unui logaritm.
4. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru.
5. mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic.
6. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic.

familie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii.
2. totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.
3. dinastie.
4. (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).
5. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.
6. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
7. grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială.
8. diviziune a ordinului, mai mare decât genul.
9. grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.
10. ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup.
11. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.
12. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.

index

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. index)

1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice.
2. ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă.
3. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise.
4. a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos.
5. s. m. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator.
6. degetul arătător.

inversie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inversion)

1. schimbare de semn a unui parametru fizic în funcție de altul; inversare.
2. transformare a unei substanțe optic-active într-alta asemănătoare ca structură, dar care prezintă un efect de rotație opus.
3. (biol.) anomalie, rearanjare inversă a genelor într-un segment de cromozom.
4. transformarea zaharazei în glucoză prin hidroliză.

izoparametric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isoparamétrique)

1. (mat.) care are același parametru.

parametric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. paramétrique)

1. referitor la parametru, de parametri.