Dictionar

parental 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Parental)

1. organism (a)sexuat care dă naștere unui nou organism, transmițându-i caracterele sale.
 

parental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., lat. parental)

1. referitor la părinți, moștenit de la părinți; ereditar.
2. (psihan.) complex ~ = complex format în copilărie, în cadrul relațiilor copilului cu părinții.
3. material ~ = strat rezidual sau transportat de roci dezagregate, care constituie cea mai mare parte a solului.
 

Parentalii

Parte de vorbire:  s. f. pl.  
Etimologie: (lat. parentalia, fr. parentalies)

1. sărbători publice la romani, care se celebrau în luna februarie pentru pomenirea morților.
 

gemație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gemmation)

1. formare, dispunere sau ansamblu al mugurilor unei plante.
2. înmulțire asexuată, la animalele inferioare, caracterizată prin formarea unui grup de celule care se desprind de organismul parental.
 

poligeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polygénèse)

1. concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor comun, ci au origini multiple.
2. descendentă din mai multe linii parentale.
 

pseudoereditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pseudohérédité)

1. transmitere la urmași, în special pe linie maternă, a unor infecții sau antitoxine prezente în organismele parentale.
 

recombinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (recombina)

1. acțiunea de a recombina.
2. (fiz.) neutralizare reciprocă a particulelor cu sarcină electrică de semn contrar.
3. (biol.) apariție a unui nou genotip prin schimb de material genetic între doi parentali care diferă prin două proprietăți ereditare.
 

transgresiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. transgression, lat. transgressio)

1. invadare a uscatului de către apele oceanului planetar.
2. (biol.) extindere a arealului biogeografic al unui taxon în teritorii geografice noi.
3. apariția, în urma segregării sau a recombinării, a unor indivizi la care un anumit caracter este exprimat mai puternic (sau mai slab) decât la oricare din formele parentale.