Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. pathétique, germ. pathetisch, lat. patheticus)
1. adj. care impresionează puternic, plin de patos; mișcător, emoționant, duios.
2. (despre nervi) care inervează globul ocular.
3. s. n. categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. patetico)
1. (muz.) pasionat, înfocat, patetic.
Parte de vorbire: I. adv., II. s.n.
Origine: (it. arioso)
1. I. (muz.) (ca indicație de execuție) interpretare patetică și profundă care ar trebui dată unui pasaj cântat.
2. II. (muz.) arie muzicală de mare intensitate dramatică; piesă vocală apropiată de arie și recitativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Asianismus, engl. asianism)
1. tendinţă a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat şi afectat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empathie, engl. empathy)
1. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărţilor etc.; interpretare a eului altora după propriul eu.
2. transpunere simpatetică în obiectele exterioare.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. passionato)
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. patetico)
1. (muz.) pasionat, înfocat, patetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pathétisme)
1. calitatea, arta de a emoţiona, de a mişca sufletul, de a înduioşa; caracter patetic (I, 1).