Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pérenne, lat. perennis)
1. (despre plante) cu rădăcini care persistă în sol mai mulţi ani; vivace.
2. cu caracter stabil, de lungă durată.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT perennis; perennans; restibilis; vivax
3. EN perennial; perennate; perennating; restible
4. DE mehrjähring
5. RU мноrолетный
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. perennial, veşnic + -ism)
1. orientare în pedagogia contemporană americană care, apreciind că nota specifică a naturii umane rămâne neschimbată, consideră că educaţia este un fenomen unic, mereu cu aceleaşi scopuri şi funcţionalităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pérennité, lat. perennitas)
1. însuşirea de a fi peren; durabilitate, persistenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aracées)
1. familie de plante erbacee monocotiledonate perene: rodul-pământului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asclépiade)
1. plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate şi cu fructul îngroşat şi cărnos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., port. batata, rus. batat)
1. plantă perenă asemănătoare cartofului, foarte bogată în amidon, vitamine şi zahăr; patată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bégoniacées)
1. familie de plante dialipetale erbacee perene sau frutescente monoice: begonia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. butomacées)
1. familie de plante acvatice monocotiledonate perene, cu rizom şi flori hermafrodite roz, dispuse în umbele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caduc, lat. caducus)
1. lipsit de trăinicie, şubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.
2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
3. (despre formaţiuni cornoase la animale) care cade periodic.
4. (despre legate, donaţii) care nu mai are putere legală.
5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.