Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. performance)
1. rezultat excepţional într-o probă sportivă; (p. ext.) realizare deosebită într-un anumit domeniu.
2. cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contraperformance)
1. (sport) rezultat slab realizat de un concurent (sau echipă) de la care se aștepta succesul.
2. lipsă de competență, incompetenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. hat-trick)
1. performanţă a unui jucător de fotbal sau hochei pe gheaţă constând din înscrierea a trei goluri sau puncte consecutive în acelaşi meci.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. homologuer)
1. a confirma valoarea sau autenticitatea unui înscris.
2. a recunoaşte oficial o performanţă (sportivă).
3. a confirma oficial calităţile unui produs.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (engl. performer)
1. sportiv sau echipă care a obținut o performanţă excepțională.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. record)
1. s. n. performanţă constatată oficial, care întrece toate rezultatele obţinute până la o anumită dată în competiţiile de acelaşi gen.
2. rezultat superior celor obşinute anterior.
3. adj. care constituie un nivel superior, excepţional.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ergogène)
2. care îmbunătățește performanța musculară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. engl. tuned [up])
1. care a fost modificat sau optimizat pentru un set diferit de cerințe de performanță față de cele pentru care a fost proiectat inițial.