Dictionar

Rezultate secundare (Permanent):

Permanent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. permanent, lat. permanens)

1. stabil, neîntrerupt; statornic, imuabil.

2. ondulaţie (şi s. n.) = odulaţie a părului făcută printr-un procedeu special şi care se menţine mult timp.


Permanent; persistent

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT permanens; perdurans; persistens; remanens; restans; pertinax

2. FR permanent; persistant

3. EN permanent; remaining; persistent; lasting; enduring; restant

4. DE bleibend; dauernd; dauerhaft; verbleibend; stehenbleibend; standing

5. RU остaющийся; сохрaняющийся; постоянный

6. HU állandó; maradandó


Permanenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permanence)

1. însuşire a unui lucru, a unei acţiuni etc. de a fi permanent(ă).

2. în ~ = permanent, continuu.

3. birou, serviciu în unele întreprinderi care funcţionează fără întrerupere.


Permanentiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (permanent + -iza)

1. , tr. a deveni, a face devină permanent.


Acatizie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akathisie)

1. sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.


Asomatofite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asomatophytes)

1. plante inferioare care nu provin din celulele somatice, lipsite de ţesuturi permanente.


Autopelagic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autopélagique)

1. (despre organisme) care trăieşte permanent în stratul superior al apelor mării.


Beatitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beatitudo, fr. béatitude)

1. stare de fericire deplină.

2. stare patologică de euforie permanentă.


Bursă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourse)

1. piaţă capitalistă care funcţionează permanent.

2. unitate specifică economiei de piaţă, unde se negociază şi se încheie tranzacţii privind mărfuri, valori mobiliare, valute şi devize, asigurări etc.

3. ~ neagră = comerţ clandestin, piaţă ilicită; ~a muncii = instituţie unde se înregistrează cererile de lucru ale şomerilor; ~ de valori = bursă unde se negociază titluri de valori.


Check-up

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. check-up)

1. examen medical constând dintr-un ansamblu de probe prelevate sistematic şi permanent pentru a aprecia starea organelor şi funcţionarea lor.