Dictionar

Rezultate secundare (Perv):

Pervanşă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pervenche)

1. plantă erbacee dicotiledonată, în locuri umbroase, cu flori bleu-mov; saschim, brebenoc.


Pervers, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pervers, lat. perversus)

1. (om) anormal din punct de vedere sexual; corupt, depravat.

2. (om) perfid; înclinat spre fapte rele.


Perversitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perversité, lat. perversitas)

1. tendinţă patologică de a săvârşi acte imorale agresive.

2. corupţie, depravare; imoralitate; perversiune.

3. înclinaţie spre rău.


Perversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perversion, lat. perversio)

1. deviere până la patologic a unor tendinţe sau instincte datorită unor tulburări psihice; perversitate.

2. ~ sexuală = săvârşirea de acte nefireşti în legătură cu viaţa sexuală.


Perverti

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pervertir, lat. pervertere)

1. tr., refl. a (se) vicia funcţia normală a unui organ, a (se) corupe, a (se) deprava.

2. tr. (fig.) a altera, a denatura.


Pervertitor, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (perverti + -tor)

1. cel care perverteşte; corupător.


Aifilofite

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. aiphyllophytes)

1. plante formând păduri sempervirescente.


Alotriogeuzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. allotriogeusia)

1. pervertire a simţului gustativ.


Bestialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bestialité)

1. fire, atitudine, pornire bestială.

2. faptă bestială, monstruozitate.

3. perversiune sexuală prin săvârşirea actului sexual cu animale; zoofilie.


Buxacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buxacées)

1. familie de plante dicotiledonate lemnoase sempervirescente: cimişirul.


Cadru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadre, (II) rus. kadri)

1. structură de rezistenţă din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.

2. ramă.

3. aparat de gimanstică pentru mişcări de mlădiere.

4. pervaz.

5. (fig.) mediu, ambianţă.

6. (fig.) limitele în care se desfăşoară o activitate, o acţiune.

7. element al unei mărci poştale, detaliul exterior al desenului.

8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clişeu, negativ.

9. subdiviziune a acţiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).

10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.

11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepţiile radioelectrice şi în radiogoniometrie.

12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituţii etc. care se ocupă cu angajarea şi evidenţa personalului.

13. efectiv al unei întreprinderi, instituţii, organizaţii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.


Caduc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caduc, lat. caducus)

1. lipsit de trăinicie, şubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.

2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.

3. (despre formaţiuni cornoase la animale) care cade periodic.

4. (despre legate, donaţii) care nu mai are putere legală.

5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.