Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pestilent)
1. pestilenţial (2).
2. (fig.) corupător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)
1. boală contagioasă; ciumă, pestă.
3. (fig.) învăţătură dăunătoare, periculoasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pestilentiel)
1. care are caracterul pestei.
2. care poate infecta cu pestă; pestilent.
3. (fig.) infect, dezgustător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipestilentiel)
1. (remediu) împotriva mirosurilor pestilenţiale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. miasmatique)
1. care conţine sau produce miasme; pestilenţial.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (fr. odoriférant)
1. care are un miros în general plăcut; odorant.
3. (antonime) pestilențial, mefitic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pestilent)
1. pestilenţial (2).
2. (fig.) corupător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pestilentiel)
1. care are caracterul pestei.
2. care poate infecta cu pestă; pestilent.
3. (fig.) infect, dezgustător.