picurătoare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (picura + -(ă)toare)
Etimologie: (picura + -(ă)toare)
1. tub de sticlă umflat la mijloc și subțiat la un capăt, folosit pentru a trage și a picura o cantitate mică de lichid; pipetă, (înv. și reg.) picătoare.