Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. pyromane)
1. persoană care suferă de piromanie; (prin ext.) cel care provoacă incendii, care folosește cu nesăbuință focul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pyromanie)
1. tulburare psihică manifestată prin impulsia de a da foc, de a provoca incendii.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. piromante, cf. fr. pyromancien)
1. cel care practică piromanţia, o practică de ghicire prin observarea focului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pyromancie)
1. divinaţie prin observarea aspectului focului sau al flăcărilor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. pyromane)
1. persoană care suferă de piromanie; (prin ext.) cel care provoacă incendii, care folosește cu nesăbuință focul.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. piromante, cf. fr. pyromancien)
1. cel care practică piromanţia, o practică de ghicire prin observarea focului.