Dictionar

Rezultate secundare (Pistol):

Pistol 1

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ngr. pistoli, germ. Pistol)

1. armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână.

2. ~-mitralieră = armă automată cu țeavă scurtă și cu bătaie mai mică decât a puștii-mitralieră; ~-rachetă = pistol de semnalizare cu rachete.

3. aparat portativ, de forma pistolului, pentru vopsit, nituit etc.


Pistol 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pistole)

1. veche monedă de aur franceză, spaniolă, italiană şi engleză.


Pistolar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după sp., it. pistolero)

1. ostaş dotat cu pistol.

2. sportiv specializat în probe de tir cu pistolul.


Pistolard

Parte de vorbire: s.
Origine: (pistol + -ard)

1. trăgător abil cu pistolul (în filme western).


Pistolet

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pistolet)

1. armă de foc semiautomată, mai mică decât pistolul, având magazia de cartuşe cu încărcătorul montată în pat.

2. instrument de desen pentru trasarea liniilor curbe; curbigraf, florar (de desenat).


Automat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)

1. adj. acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie.

2. armă = (şi s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.

3. (şi adv.) care se face mecanic.

4. s. n. aparat, dispozitiv, maşină care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie.

5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului şi scările din blocuri.

6. unitate în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.

7. (fig.) om lipsit de voinţă, fără iniţiativă.


Browning

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. browning)

1. pistol automat cu încărcătorul în mâner.


Colt

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. colt)

1. revolver sau pistolet american de calibru 11,43 mm, cu încărcare automată.


Crosă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crosse)

1. baston curbat la un capăt, la jocurile de hochei, polo, golf.

2. cârjă episcopală.

3. patul puştii sau al pistolului.

4. formaţiune anatomică vasculară (venă, arteră) îndoită în formă de arc; cârjă.


Epistolar, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. épistolaire, lat. epistolaris)

1. I. care se referă la o corespondență prin epistole; referitor la arta de a redacta scrisori; compus în stil de scrisoare.

2. II. carte care cuprinde indicații și reguli privitoare la modul de compunere a epistolelor.

3. colecţie de scrisori publicate.


Epistolier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épistolier)

1. autor de scrisori literare.

2. cel care excelează în arta epistolară.