Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pivoter)
1. a se roti în jurul unui ax vertical.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pivotant)
1. care pivotează.
2. (despre rădăcini) de forma unui pivot; (despre plante) cu rădăcina dintr-un pivot (I, 3).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pivotation)
1. pivotare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + cameră)
1. cameră de luat vederi pivotantă, montată pe o maşină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pivotation)
1. pivotare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tambour, germ. Tambour)
1. dispozitiv cilindric, gol, folosit în diferite scopuri în tehnică; tobă.
2. piesă cilindrică pentru spargerea și sortarea granulometrică a pietrei.
3. ~ grad = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat, prevăzută cu gradații la unul din capete.
4. (arhit.) bloc de piatră, elementul constitutiv al fusului unei coloane; (p. ext.) element cilindric al unei construcții.
5. vestibul la intrarea unei clădiri, delimitat de două rânduri de uși.
6. porțiune prismatică ori cilindrică, între o cupolă și arcurile sau zidurile care mărginesc un spațiu boltit.
7. spațiu în care se învârtește o ușă pivotantă cu mai multe aripi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rapiforme)
1. de forma rădăcinii scurte și pivotante de nap sau gulie; napiform.