OK
X
por
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
porus
2.
FR
pore
3.
EN
pore
4.
DE
Pore
5.
RU
порa
6.
HU
pórus,
apró
nyílás
achinetospor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. akinétospore)
1.
celulă
asexuată
imobilă
și
de
rezistență,
formată
prin
fragmentare,
la
cloroficee
și
cianoficee.
achinetospor
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
akinetospora;
akinete
2.
FR
akinete
3.
EN
akinete
4.
DE
Akinete;
Ruheakinete;
Ruhezelle;
Dauerspore
5.
RU
aкинетa
6.
HU
akinetospóra
acrospor
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acrospora
2.
FR
acrospore
3.
EN
acrospore
4.
DE
Gipfelspore
5.
RU
aкроспорa
6.
HU
csúcsspóra,
tartó
csúcsán
levő
szaporítósejt
acrospor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrospore)
1.
spor
la
extremitatea
organului
de
reproducere,
la
ciuperci.
agamohipnospor
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
agamohypnospora
2.
FR
agamohypnospore
3.
EN
agamohypnospore
4.
DE
Agamohypnospore
5.
RU
araмоrипноспорa
6.
HU
ivartalan
kitartóspóra
agamohipnospor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (lat. agamohypnospora)
1.
(biol.)
spor
de
rezistență
rezultat
pe
cale
asexuată.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
ablativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1.
care
poate
suferi
ablațiuni
(transformarea
progresivă
a
unui
material
prin
descompunere,
fuziune,
vaporizare,
sublimare,
eroziune).
ablațiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)
1.
îndepărtare
chirurgicală
din
corpul
uman
(o
tumoare,
un
calcul,
un
organ
bolnav);
exereză,
extirpare.
2.
transportare
a
materialelor
rezultate
din
dezagregarea
rocilor.
3.
reducere
a
masei
unui
ghețar
sau
a
zăpezii
prin
topire
și
evaporare.
4.
fenomen
fizic
în
urma
căruia
un
meteorit,
satelit
etc.,
pierde
din
substanță
din
cauza
încălzirii
sale
până
la
incandescență.
abonament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abonnement)
1.
convenție
prin
care,
în
schimbul
unei
taxe,
se
obțin
unele
servicii,
dreptul
la
folosirea
unui
mijloc
de
transport,
anumite
publicații;
înscris
prin
care
se
certifică
această
convenție.