Dictionar

postulat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. postulat, lat. postulatum)

1. enunț exprimând un adevăr fundamental, care apare evident și nu are nevoie să fie demonstrat.
2. axiomă, premisă.
3. (mat.) principiu recunoscut ca adevărat fără demonstrație.
 

postulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. postulation, lat. postulatio)

1. drept de a pleda pentru altcineva în fața unei instanțe judiciare.
 

euclidian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. euclidien)

1. referitor la axiomele și postulatele formulate de Euclid.
 

neeuclidian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. non-euclidien)

1. geometrie ~ă = geometrie în care se infirmă postulatul lui Euclid referitor la două drepte paralele tăiate de o secantă.
 

postula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. postuler, lat. postulare)

1. a cere cu insistență.
2. a da unei afirmații sau demonstrații caracter de postulat.
 

zoomagnetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. zoomagnétisme)

1. teorie care se referă la un presupus fluid invizibil care permite organismului uman să funcționeze, dar a cărui distribuție greșită sau dezechilibrată în organism este cauza bolilor; a fost postulată împreună cu metoda terapeutică pentru prima dată în lumea occidentală de către medicul Franz Mesmer (1734-1815), din Germania; magnetism animal, mesmerism.
 

cerință; exigență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT postulatum; postulatio
2. FR exigence
3. EN claim; pretension
4. DE Anspruch, Forderung
5. RU потребность
6. HU kívánalom, szükséglet; követelmény, igényesség